In ultimii zeci de ani STRESUL a fost unul dintre subiectele carora cercetatorii le-au acordat foarte mult timp. Foarte multe teorii au fost stabilite si acceptate, altele sunt aflate inca in cercetare si dezbatere. In tot acest timp s-a iscat un adevarat conflict intre teorii si definitii, pucte de vedere au fost sustinute cu pasiune sau aparate chiar agresiv.

Ceea ce complica totul este ca, majoritatea are impresia ca stie ce este de fapt stresul, ca este ceva ce am trait cu totii. O definitie a lui fiind pana la urma ceva implicit…insa nu este deloc asa.

Hans Selye a fost unul dintre parintii fondatori in cercetarea stresului. In 1956 el afirma ca “stresul nu este neaparat ceva negativ – totul depinde cum privesti tu lucrurile”. Stresul care te insufleteste, cel care determina succesul este ceva benefic in vreme ce stresul ce conduce spre esec, spre umilire este daunator. Selye sustinea ca efectele biochimice ale stresului trebuiesc experimentate indiferent daca situatia este una negativa sau una pozitiva.

Cercetarile au continuat si foarte multe teorii au fost inaintate. Stresul este vazut acum ca ceva negativ cu implicatii biochimice daunatoare pe termen lung. Aceste efecte rar au fost asociate cu situatii positive.

Definitia acceptata de cei mai multi dintre specialisti ii este atribuita lui Richard S. Lazarus. Conform acestuia stresul este o stare sau un sentiment incercat in momentul in care o persoana simte ca “cerintele” celor din jur ii depasesc resursele personale si sociale de care dispune in acel moment. Pe scurt, este ceea ce experimentam in momentul in care credem ca am pierdut controlul situatiei.

 LUPTA SAU FUGA!

Una dintre cercetarile timpurii ale stresului (condusa de Walter Cannon in 1932) a stabilit existenta

binecunoscutului raspuns “lupta sau fuga”. Teoria lui Cannon se bazeaza pe faptul ca atunci cand un organism trece printr-un soc sau se simte amentintat de ceva, acesta elibereaza hormoni ce il ajuta sa supravietuiasca.

In cazul nostru, al oamenilor, sau chiar in cazul unor animale, acesti hormoni ne ajuta sa fugim mai repede sau sa luptam mai indarjit. Acestia stimuleaza bataile inimii si presiunea arteriala alimentand cu oxigen si zaharuri muschii. Tot ei sunt cei care alimenteaza procesul de transpiratie, proces ce ajuta organismul sa se racoreasca, mentinandu-l astfel eficient. Ei dirijeaza sangele de la nivelul pielii catre interiorul organismului, protejandu-ne astfel de o hemoragie puternica in cazul unei rani. De asemenea, acesti hormoni sunt cei care ne ajuta sa ne concentram atentia asupra amenintarii excluzand orice factor perturbator. Toate acestea ne imbunatatesc sansele de supravietuire intr-un eveniment ce ne pune in pericol .

Nu numai situatiile de pericol sunt cele ce declanseaza aceste reactii. Experimentam aceste trairi de fiecare data cand ne confruntam cu situatii neasteptate. Atunci cand amenintarea este mica si raspunsul organismului nostru este slab si de multe ori nu-l regasim printre elementele perturbatoare ale unei situatii stresante.

Din pacate aceasta mobilizare a organismului pentru supravietuire are si consecinte negative. In aceasta stare suntem nervosi, anxiosi, suparati sau iritati. Toate acestea ne diminueaza capacitatea de a colabora eficient cu cei din jur.

Prin articolele urmatoare vom invata sa constientizam ce inseamna stresul, cum ne afecteaza si ce putem face pentru a-l depasi!

Rabdare!