Interviul lunii – Jocurile psihologice!

In ultima perioada realizez lucruri deosebite care imi fac placere si astfel atrag in viata mea oameni deosebiti si speciali. Sunt acei prieteni pe care mi i-am dorit intotdeauna de la care sa invat si cu care sa evoluez impreuna.

O astfel de persoana speciala este si prietena mea draga Alina Comendant, pe care o cunosc de putina vreme, dar care a devenit foarte repede o relatie de suflet si de la care invat foarte multe elemente ale vietii psihologice, ale interiorizarii ale relatiilor si legaturilor dintre oameni. Astfel am aflat de la ea despre jocurile psihologice dintre noi oamenii, unele gandite, provocate si altele neconstientizate.

Fiind interesata si chiar pasionata de aceste jocuri am invitat-o pe Alina sa sustina un Workshop despre jocurile psihologice, intrigata fiind de natura lor si de cat de des apar in comportamentul nostru.

 

 

 

 

 

Si pentru ca mai este doar o saptamana pana la eveniment i-am adresat Alinei cateva intrebari, pe care le impart cu voi, sa vedeti de ce sunt asa de entuziasmata si sa va trasnmit si voua din aceasta stare:

 

 

 

 

FL: Alina stiu ca studiezi Analiza Tranzactionala. Spune-mi te rog ce te pasioneaza la aceasta filozofie si despre ce este vorba de fapt, pe intelesul tuturor?

 

AC:    Da, asa este. Sunt psihoterapeut in formare in analiza tranzactionala. Prima data am aflat de o carte care mi-a schimbat modul de gandire si care m-a facut curioasa sa aflu mai multe despre aceasa filozofie. Eram la prima facultate, de Pedagogie si profesorul de psihologie Cristian Vasile a adus cartea lui Eric Berne: Ce spui dupa buna ziua? Am cumparat-o, am citit-o si am decis sa merg la formare. Acum sunt anul patru de formare si ce imi place cel mai mult este comunitatea AT: oamenii sunt deosebiti si avem valori comune.

Analiza Tranzactionala a insemnat pentru mine la inceput o modalitate de a-mi raspunde la intrebri precum: de ce gandesc, simt sau ma comport asa, sau de ce altii fac anumite lucruri?

Este o teoerie si o metoda bine pusa la punct de a intelege cum comunica oamenii intre ei. Si pentru ca toti avem probleme, analiza tranzactionala este un instrument care poate fi folosit pentru a intelege aceste probleme si pentru a le rezolva.

 

FL: Prima data cand au auzit despre jocurile psihologice m-am dus cu gandul la jocurile de copii.  Apoi am aflat de natura lor oarecum distructiva. Ce sunt, de fapt, jocurile psihologice?

 

AC:    ( zambeste) Jocurile psihologice sunt niste comportamente care se tot repeta, fara ca oamenii sa fie constienti ca fac aceste lucruri. De cele mai multe ori se intreaba :” Oare cum de mi s-a intamplat asta din nou?”

Jocurile psihologice sunt asemanatoare jocurilor de societate dintr-un punct de vedere: ambele au reguli prestabilite care sa-i asigure functionarea pana la capat. Regulile jocurilor pshologic sunt nescrise, ascunse si mentin cei doi jucatori in anumite roluri pentru ca jocul sa fie dus la sfarsit.

Exista cel putin doua caracteristici care fac diferenta intre jocurile distractive si jocurile psihologice: prima caracteristica este rasplata jocurilor sau cu ce ne alegem la final. Daca la jocurile distractive ne incarcam cu energie sau cu endorfine la jocurile psihologice incarcatura emotionala este una negativa (putem fi furiosi, tristi, anxiosi).

Cea de-a doua caracteristica este faptul ca intr-un joc psihologic exista intotdeauna un element ascuns, un moment de confuzie, ca si cum am avea un ” val pe ochi” sau popular spus “ochelari de cal”.

Pentru ca invatam inca din copilarie, de la parintii si ingrijitorii nostri, cum sa jucam jocuri psihologice, facem asta in mod insconstient si repetitv pentru a acoperi niste credinte false despre noi cum ca: nu am fi suficient de buni, de perfecti etc.

 

Berne spunea ca 90% din timp ni-l petrecem in jocuri psihologice.

 

FL:   90% ? waw! Inseamna ca exista diferite tipuri de jocuri: pe care le jucam in familie, la job, cu prietenii, pretutindeni?

 

AC: Da! Jucam jocuri cu sotia/ sotul, cu portarul, cu taximetristul, cu alti soferi in trafic, cu copiii acasa, cu colegii la birou, cu oricine care se muleaza pe jocul meu. Intr-un joc exista cel putin doua persoane si doua roluri. Este nevoie de cele doua roluri complementare pentru a functiona jocul (persecutor – victima, victima- salvator). Cineva trebuia sa aiba ceva cu care sa fie agatat de altcineva.

Iata de exemplu un joc tipic intre soti:

Putem sa-l numim : Ce-ar fi daca!

Si jocul poate incepe intr-o seara, cand cei doi sunt pe punctul de a stinge lumina veiozei, pregatindu-se de un somn binemeritat. La un moment dat, sotia isi intreaba sotul:

” Dragul meu, daca ar fi ca eu sa nu mai fiu, cu care dintre prietene mele ai vrea sa-ti refaci viata? Asa, ipotetic vorbind…”

Si acum atentionez toti sotii, sa nu cada in acest joc psihologic deoarece cu greu vor mai iesi! Jocul poate continua cu o presiune din partea sotiei la un raspuns, care pana la urma e ipotetic, insista ea.

Daca sotul isi da seama despre ce e vorba cu adevarat ( si anume despre nevoia de dragoste a sotiei) atunci va traduce in minte intebarea ei : ” Dragule, pe cine iubesti mai mult?” si va stii sa-i ofere raspunsul adecvat.

 

In aceasta familie, daca exista copii ei vor avea de la cine sa invete acest joc si-l vor traspune in situatiile lor de viata astfel: cei 2 copii stau linistiti si deseneaza in sufragerie cu acuarele fiecare un peisaj tomnatic. La un momentat amandoi se intrec pana la mama si se aud pe 2 voci:

“-Ia uite ce am desenat!

“-si eu am desenat!!!! ”

“- Mama, mama care este mai frumos?”

Si aici, din nou, intrebarea nu este despre desen ci : ” Pe cine iubesti mai mult?”

Ca adult si parinte puteti delibera instant si puteti decide care va place cel mai mult sau care e mai artistic. Insa nu despre acest aspect este vorba. Va puteti gandi ca fenomenul competitei este unul natural, mai ales intre frati. Si atunci un raspuns onest i-ar pregati pentru viata si ce se intampla la scoala etc.

Gresit! Pentru ca aceasta nu este o situatie de viata, este o situatie de familie unde intra in ecuatie dragostea si acceptarea.

Daca mama continua jocul si alege unul va exista intotdeauna o parte “vatamata”, frustrata si care va suferi si o parte triumfatoare.Rolul mamei pare a fi de judecator.

Daca nu accepta acest rol va gasi o modalitate creativa de a raspunde la intrebarea din mesajul ascuns “pe cine iubesti mai mult?”

 

Si asa pot continua aceste jocuri, la infinit, in orice mediu. Este aproape de la sine inteles ce va face acel copil la scoala, sau cum ar putea intra in competitie la birou, cu colegii pentru “dragostea sefului”.

 

 FL: Chiar ne pot aduce frustrari si limitari aceste jocuri! Si atunci de ce le mai jucam?

 

AC: Da, intradevar pot fi daunatoare! Totusi, poate ai observat ca noi oamenii suntem construiti in asemenea fel incat sa ramanem in contact cu alti oamenii, traim printre oameni si cu ei. Avem o nevoie reala de contact si de recunoastere din partea altora.

Jocurile psihologice au o serie de ” avantaje” care ne tin in legatura cu oamenii: gandeste-te ca e un mod de a fi in contact, de a ramane intr-o zona de confort, de a ne pastra limitarile cu care traim bine, molcom dar nepericulos. Si apoi ne ofera un subiect de conversatie cu altii.

 

In analiza tranzactionala se vorbeste despre a ramane in scenariu: ne-am construit o poveste de viata, fir cu fir adunata de la “ce cred oamenii din jur despre noi “si ce credem noi in acele momente si incercam pe parcursul vietii sa o respectam cu strictete, desi nu se mai potriveste cu realitatea. Si jocurile au rolul lor in aceasta poveste a vietii: ele reconfirma credintele limitate despre noi…tine scenariul pe loc.

 

FL: Alina, spune-mi te rog, exista posibilitatea de a stopa aceste jocurile psihologice? Ce trebuie sa facem, cum putem proceda?

 

AC: Bineinteles ca exista modalitati de a stopa un joc sau de a iesi din el daca acesta a inceput.

Un prim pas este aducerea in constient. In momentul in care te hotarasti sa vezi ce se intampla, de fapt, care este atributia ta in acel joc, ce faci tu ca el sa aiba loc, ce crezi despre tine..atunci are loc o schimbare. Nu mai esti o persoana “careia i se intampla lucruri” sau un actor pe o scena…ci ai puterea de a schimba tu povestea asa cum iti doresti. Desigur pe langa cunoastere este nevoie si de exercitiu, dar aceste aspecte le vom vedea sambata, pe 24 noiembrie.

 

FL: Da, asa este! Cu aceasta ocazie ii invit pe toti cei care doresc sa descopere care este rolul lor in jocul psihologic, ce jocuri prefera si de ce sa vina alaturi de noi pe 24 noiembrie intre ore 12.00 – 16.00 la Centrulde Dezvoltare Personala Succes Personal.

La ce sa se astepte cei care vin la curs?

 

AC: In primul rand e important sa vina deschisi la suflet si minte. Atmostfera va fi una primitoare, “safe” in care vor putea descoperi ce se intampla de fapt in spatele actiunilor lor. Vom exersa rolurile din cadrul unui joc psihologic si vom descoperi impreuna unelte folositoare in stoparea jocurilor.

 

In speranta ca acest interviu vi se pare interesat, asteptam sa cu inscrierea la Workshop!

 

Va recomand totodata sa cititi mai multe articole pe aceasta tema pe blogul Alinei – Gandurile unui psihoterapeut!

 

Cu drag,

Florentina Lungu

PinterestShare

Ce simt oamenii cand le lipseste viata sociala?

In calatoria mea prin lume, am observat multi oameni care sufera din cauza unei vieti sociale problematice. Ei au de obicei in responsabilitate, o familie, un job (care le ocupa aproape tot timpul), treburi casnice, situatii financiare care necesita rezolvare, dezvoltarea lor profesionala, personala si financiara, s.a.m.d.

Cand isi mai fac ei timp pentru o viata sociala?

Si totusi, chiar daca muncesc din greu la visurile si obiectivele lor, ei nu se simt satisfacuti pe deplin. Dimpotriva, se simt epuizati, vinovati, uneori nesiguri daca sunt sau nu pe drumul cel bun si simt ca le lipseste ceva.

Ce ne lipseste de fapt?

Un gol sufletesc face ravagii printre oameni, in societatea in care traim astazi. Multi oameni simt ca le lipseste ceva dar nu stiu ce, nu reusesc sa constientizeze de ce in perioadele de liniste se simt rau.

Sa fie oare afectiunea, dragostea, grija si apropierea celorlalti? Aprecierea si legaturile cu ceilalti sa fie principalele lipsuri, care le macina sufletul?

De curand, m-am mutat intr-un oras foarte aglomerat. E plin de oameni si totusi pana acum… nu m-a surprins nici o legatura, nici o prietenie sincera intre doi sau mai multi oameni. Am observat ca oamenii prefera sa faca orice altceva, decat sa socializeze. Din teama de a fi respinsi sau doar din lipsa de interes.

Sa citesti o carte sau sa stai pe facebook, pe noul iphone achizitionat este mult mai interesant decat sa ai o conversatie cu cel de langa tine. In metrou, in autobuz, in tren. Desigur ca e frumos si de ajutor, sa citesti o carte in timpul mort, dar de fiecare data trebuie sa faci asta? Chiar si atunci cand cel de langa tine da semne ca vrea sa incepeti o conversatie?

Cat de important este sa asculti oamenii cu care interactionezi

Eu cred ca ascultarea si comunicarea cu oamenii ne invata mult mai multe decat cititul unei carti. Am gasit solutii miraculoase la problemele mele doar pentru ca m-am predat prezentului si am ascultat cu adevarat omul din fata mea. Vorbea despre problemele lui evident, dar implicandu-ma profund in dialog, la sfarsitul discutiei primisem o multime de idei si solutii pentru situatiile de blocaj in care ma aflam.

Vezi cat de mult te poate ajuta o simpla conversatie?

Cum vrei sa cunosti oamenii si sa te lasi cunoscut asa cum esti daca refuzi comunicarea? Cum vrei sa ai o viata sociala bogata, daca nu iti acorzi macar cateva minute pe zi pentru a discuta cu un om? Indiferent cat de banal ti se poate parea acesta la inceput.

Cel mai scurt drum prin care te poti detasa de probleme este comunicarea cu ceilalti. Asa poti iesi cel mai usor din labirintul gandurilor.

Care este cel mai mare regret al oamenilor?

Se spune ca la sfarsitul vietii regretam cel mai mult faptul ca n-am fost mai apropiati de cei din jurul nostru si nu le-am aratat dragostea atat cat am fi vrut. Nu regretam insuccesul din viata profesionala, nu regretam o viata financiara plina de lipsuri. Regretam ca n-am fost mai apropiati de oameni si nu am creat legaturi mai puternice cu acestia.

Sta in structura noastra sa oferim si sa primim dragoste. Numai ca lucrurile superficiale au inabusit adevaratul nostru scop pe acest pamant.

Numai de tine depinde sa accesezi acea parte care ofera si primeste dragoste sau sa traiesti pana la sfarsitul vietii cu cel mai mare regret: ” N-am fost suficient de aproape de oamenii care m-au insotit pe drumul calatoriei mele…”

Articol scris de Colaborator -  Iuliana Iacob

 

PinterestShare

Pe urmele lui Picasso

In conditiile in care numerosi vorbitori de succes reusesc sa fie memorabili incalcand regulile, surprinzandu-si publicul, fiind, cu alte cuvinte, originali, e normal sa-ti pui intrebarea ce rost are sa-ti pierzi timpul invatand cum se pregateste un discurs, care e structura acestuia, cum trebuie sustinut s.a.m.d. ?

La prima vedere, raspunsul ar fi ca nu exista niciun motiv sa te complici  cu toate astea, cand ai putea trece direct la fapte, sustinand discursuri fara a tine cont de nicio regula!
In realitate, lucrurile nu sunt atat de simple, iar cei care ridica salile in picioare incalcand regulile, reusesc sa faca asta abia dupa ce le-au invatat si exersat de nenumarate ori.

Brancusi, inainte de a revolutiona sculptura, i-a studiat temeinic pe clasici, la Scoala de Bellearte din Bucuresti si la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris. Picasso, inainte de a deschide o noua epoca in pictura, calcand in picioare orice regula de pana la el,  a studiat ani de zile operele si tehnicile vechilor pictori la  Școala de Arte Frumoase din Barcelona și la Academia de Pictură din Madrid. Iar exemplele ar putea continua, demonstrand ca, pentru a avea succes incalcand regulile, trebuie, mai intai , sa le cunosti!
Articol scris de Claudius Dociu
PinterestShare