Prima data cand am inceput sa-mi stabilesc obiective a fost atunci cand senzatia ca pierd timp si ca merg pe un drum fara sens, devenise prea apasatoare. Fiecare zi mi se parea tot mai plictisitoare, frustranta si simteam ca fac lucruri care nu ma implinesc. Aveam tot dreptul sa simt asta, pentru ca nu lucram in directia scopurilor mele. De fapt … ce scopuri? Cuvantul „scopuri” nici nu exista in gandirea mea de atunci.
Faci exact ceea ce vrei tu sa faci in fiecare zi?
La sfarsitul zilei cand trageam linie, vedeam ca am facut lucruri care nu ma faceau fericita. Lucruri deprinse de la parinti (auzisem ca e bine sa mai fac niste exercitii la matematica) sau deprinse din mediul social („Uita-te si tu la TV. Iesi in cluburi mai mult. Manipuleaza oamenii daca vrei sa obtii ce ai nevoie.”).
Nu eram constienta ca faceam niste lucruri fara sens toata ziua, ci doar simteam sentimentul de anxietate, de nefericire, de neimplinire, de plictiseala in fiecare final de zi. Era normal sa simt toate aceste emotii, pentru ca nu stiam ce inseamna sa schimbi ceva, sa experimentezi, sa incerci lucruri noi. Nu stiam ce inseamna sa-ti stabilesti obiective si sa lucrezi in directia lor.
Oare exista un raspuns pentru intrebarea „De ce” ?
Situatia devenea cu atat mai rea cand nu stiam de ce simt toate acele lucruri. Ce poate fi mai frustrant si mai autosabotor decat atunci cand simti ceva, iar tu te intrebi mereu ” De ce simt asta?”. N-am primit un raspuns la intrebarea „de ce?” ( de obicei acel raspuns nu vine niciodata). Mai degraba am primit o solutie.
Intr-o zi mi-a venit o idee si nu am asteptat prea mult sa o pun in practica. Am luat un caiet si am inceput sa-mi monitorizez timpul, sa-mi scriu la sfarsitul fiecarei zile ceea ce faceam eu toata ziua. Asa am facut o saptamana, doua, trei pana cand… am obtinut o perspectiva clara asupra timpului meu. Pe urma, am luat alta hartie si mi-am scris dorintele ( pentru ca de fapt din dorinte se nasc obiectivele).
Eram un copil, cred ca aveam 17 ani. Pe atunci nu stiam ce inseamna obiectiv precis, incadrat in timp, realizabil. Am scris dorintele adolescentei de atunci si am inceput sa-mi inlocuiesc lista activitatilor de zi cu zi, cu sarcinile care duceau spre implinirea obiectivelor mele.
Iti vei da seama ca mergi in directia buna, atunci cand te vei simti din ce in ce mai bine!
Asadar, nu e greu sa-ti stabilesti obiective. Trebuie doar sa iei o fila de hartie si sa le scrii! Trebuie sa ai o perspectiva de ansamblu asupra timpului tau pe o luna, ca sa vezi daca aloci suficient timp si suficienta energie implinirii obiectivelor tale! In functie de acest lucru, vei putea ajusta timpul tau. Vei avea dorinte mari si dorinte mai putin importante.
Evident ca dorintele mari necesita mai multa atentie si mai mult timp din partea ta. Dorintele mici te mai pot astepta. Iti vei da seama ca directia este buna dupa modul in care te simti la sfarsitul zilelor, saptamanilor, lunilor. Daca apare un sentiment anxios, este clar ca nu lucrezi in directia scopurilor tale, ci in directia scopurilor altora. Atunci e momentul sa te intrebi:
” Oare chiar asta imi doresc? Exista cineva care mi-a implementat aceasta dorinta sau eu mi-am setat-o de la bun inceput?”
Vei vedea ca odata ce iti canalizezi energia asupra dorintelor mari, vei simti din ce in ce mai intens un sentiment de implinire, iar viata ta va capata un sens. Vei primi o forta nebanuita de a merge inainte. Atunci vor aparea obstacole, rezistente, schimbari pe care va trebui sa le faci.
Dar despre flexibilitate si despre cum sa depasesti obstacolele si schimbarile din viata ta, vom vorbi in articolele urmatoare. Pana atunci, lasa-ne un comentariu in care sa ne spui cand si cum ai invatat prima data sa-ti setezi obiective?
Articol scris de Iuliana Iacob
