Procesul de maturizare, o etapa importanta in viata noastra
Procesul de maturizare este dificil de parcurs. Nici nu ne dam seama cand ne-am luat viata in propriile maini si am uitat cum e sa fii copil. Parca s-a intamplat totul peste noapte.
Dimineata, ne-am trezit cu o multime de griji si responsabilitati pe cap, iar noi acum trebuie sa ne zbatem sa le rezolvam. Aceste griji ne-au luat capul si am uitat ca noi ne schimbam. Am uitat sa reflectam la cine suntem si la cine am fost. Am uitat cum gandeam si ce simteam, pe vremea cand eram copii, mai ieri…
Perioada de adolescenta a trecut si ea… Grija daca el sau ea ma place, sa apartin unui grup si sa am hainele cele mai noi si trendy, mi-au furat atentia de la mine.
Eram intr-un process de schimbare dar eram constient de acest lucru? Nicidecum. Uneori nu intelegeam viata, mi se parea hilara, plina de confuzii si fara sens. Dadeam vina pe suferinta ( ne-am despartit, si din acest motiv sufar), un prieten m-a respins sau m-a tradat, din acest motiv ma simt rau.
De unde sa stie biata de mine, ca eram intr-un proces de schimbare, ma maturizam si de-asta uneori, nu intelegeam nimic din ce se petrece cu mine.
Sistemul propriu de credinte, harta noua a vietii noastre
Ati observat ca atunci cand dam de ceva nou, ceva ce genereaza in noi o emotie puternica de fericire sau de suferinta, ceva ce n-am mai trait pana in acel moment, pare ca ni s-a zdruncinat realitatea? De ce?
Eu explic asta in felul urmator: de cand ne nastem, ni se croieste harta vietii. Altii lucreaza la componentele hartii noastre. Pe masura ce dam de o forma noua de relief, pe care harta noastra nu o recunoaste, noi ne simtim rataciti, confuzi.
Aceasta harta cu forme de relief imi place sa o compar cu sistemul nostru de credinte. Multi oameni aleg sa creada orbeste in mesajele repetate in copilarie si astfel nu vor accepta sa-si actualizeze hartile, indiferent de cate suferinte ii intampina, cand devin adulti. Prefera confortul si locurile familiare. E cald, e bine.
Nu doresc sa se aventureze in necunoscut, de teama de a pasi in sufletul lor profund si de a se cunoaste mai bine. Acesti oameni, eu consider, ca nu sunt suficient de maturi si responsabili, din moment ce au evitat experientele care i-ar fi putut maturiza.
De la inocenta si naivitate la adultul responsabil
Un adult matur si responsabil, din punctul meu de vedere este acel om care a lasat demult in spate, mesajele bine bolduite in mintea sa, atatia ani, de altii. Le-a aruncat si a inceput sa traiasca pe deplin, dupa propria intuitie si voce interioara.
Si-a incasat cazaturi si busituri de la viata, din moment ce nu cunostea harta prea bine, doar avea sa o descopere mai tarziu. Si-a asumat acest lucru, stiind ca nimic din ce-l asteapta nu va fi capat de drum.
Cum poti sa-ti urmezi propria harta daca nu ai creat-o? Si cum s-o creezi daca nu incerci toate drumurile, chiar si cele pline de pericole?
In viata e ca in jungla. Trebuie sa le cunosti si sa le infrunti pe toate. Inclusiv teama.
Tu ti-ai creat propria harta? Si daca da, care au fost punctele de cotitura, pe care le-ai intalnit in calatoria ta?
Articol scris de Iuliana Iacob
