Cred ca avem cu totii cate o vecina pentru care “a fi sociabila” nu se rezuma doar la un simplu “Buna ziua!”, ci la o adevarata conversatie care, neaparat, trebuie sa depaseasca zece minute pentru a fi catalogata ca fiind productiva.
“Daca Georgica al meu ar fi stiut engleza…” mi-a raportat doamna Geta imediat dupa ce ne-am salutat, in pragul diminetii. “De ce, doamna, ce s-a intamplat?” am intrebat-o, mai mult din amabilitate, decat din curiozitate. Prea putin imi pasa, la matinala ora 7:00, care era treaba cu Georgica si lipsurile sale in ale englezei. “Pai stii ca a plecat in concediu, cinci zile in Anglia si patru prin Scotia… a plecat prin agentie, un chilipir, foarte putin l-a costat.” In fine, habar nu aveam, ca doar nu-s nici secretara lui Georgica sa-i tin agenda, si nici vreo amicitie nu ne uneste ca sa ne destainuim locurile pe unde ne plimbam in vacanta. “Asa, doamna Geta, si ce-a patit?” i-am facut pe plac vecinei, scormonind adevarul despre Georgica. “Mama draga, nu a inteles nimic din ce a vizitat pe acolo. La muzee nu s-a lipit nicio informatie de el, ca nu pricepea ce le spunea ghidul. Nu a avut cine sa le traduca. Problema e ca era cam singurul din grupul cu care a plecat care nu stia engleza. Ca el nu a facut la scoala. A facut putina franceza si ceva mai multa spaniola.” “Ori la British Museum no se habla espanol” mi-am spus in gand, pricepand unde vrea sa bata vecina Geta.
In timp ce biata doamna Geta povestea amuzata peripetiile lui Georgica pe taramuri britanice, nu am putut sa nu ma gandesc la cat de important este, in ziua de azi, sa cunosti limba engleza, chiar si la un nivel mediu, conversational. Fix atat cat sa nu patesti ca Georgica.
Daca Georgica ar fi stiut un pic de engleza, cel putin 5 lucruri pozitive i s-ar fi intamplat:
- Ar fi aflat foarte multe lucruri interesante de la toate muzeele in care a intrat, si asta direct de la ghizi, nu cautand ulterior pe google articole in limba romana cu recenzii despre muzeele respective.
- Si-ar fi comandat singur la restaurant tot ce ar fi vrut – fara nicio jena ca nu stie sa pronunte altceva in afara de “beer” (biar) si fara sa fie nevoit sa apeleze la colegii de drum.
- Ar fi cumparat suveniruri pentru cei dragi nu aratand cu degetul inspre produsul dorit, ci conversand cu vanzatorul despre produse, cerand informatii despre pret, compozitie, daca sunt sau nu autohtone si realizate manual, etc.
- Ar fi putut pleca sa cutreiere locuri noi, independent de grupul cu care a plecat, pentru ca ar fi putut cere indicatii de la localnici despre o anumita zona sau cladire.
- La acest punct a intervenit – fara sa stie – chiar doamna Geta, care mi-a amintit ca Georgica a ratat acum ceva vreme un job mult mai bine platit tocmai din cauza ca nu stie o boaba de engleza.
Da, e naspa sa te afli in pielea lui Georgica, sa ai oportunitatea de a calatori, dar sa nu te poti bucura pe deplin de locurile vizitate pentru ca nu stii limba engleza, culmea, o limba de care te poti folosi oriunde te-ai afla. In toata lumea se vorbeste engleza si, daca te simti un pic in pielea lui Georgica, ar fi bine sa te apuci de treaba si sa inveti macar atat cat sa te poti descurca la nivel conversational.
“Si sa vezi ce a patit, ca a mancat ceva ce nu i-a priit. S-a dus sa-si ia pastile, iar farmacista nu intelegea o boaba din ce-i explica baiatul, care parca luase lectii de engleza de la Maria Grapini. Pana cand a inceput sa se tina cu mainile de burta, abia atunci si-a dat femeia seama si i-a dat niste Imodium, spre incantarea nataraului care transpirase tot, si nu din cauza caldurii.” Am empatizat cu doamna Geta si-am ras copios, amuzandu-ne pe seama bietului Georgica. I-am spus ca treaba cu engleza se poate rezolva – normal, daca si Georgica vrea. Pentru a avea #succespersonal, trebuie si-un pic de engleza.
Randuri semnate de Mihaela Istrate
