De unde ni se trage sa regizam scenarii si interpretari?
Noua, in viata de zi cu zi, ne place sa ne punem in scenarii. Si interpretari. Credeti ca desenele animate urmarite cand suntem copii, filmele adolescentine din perioada pubertatii noastre si mai tarziu filme de actiune, thrillere, drame etc nu-si aduc contributiile asupra noastra?
Sigur ca si le aduc. Altfel n-am mai fi atat de buni in crearea scenariilor.
In fata unei situatii cu care nu ne-am mai confruntat, primul lucru pe care il facem este sa creem scenarii. De obicei negative datorita educatiei din copilarie. Cand copilul vrea sa incerce ceva nou, de exemplu sa atinga lacul, mama ii spune “ nu face asta ca vine broasca si te papa”, “ sa nu iesi afara noaptea ca te papa ursul”. Si multe alte scenarii cu tenta negativa ne sustin cresterea si dezvoltarea noastra.
Nu spun ca toti procedam la fel, dar cei mai multi suntem tentati sa construim un scenariu complet negativ in fata unei situatii cu care nu ne-am mai confruntat.
Pictor versus agent de vanzari
Sa iti dau un alt exemplu. Vreau sa incerc o meserie noua. Am renuntat sa mai fiu pictor pentru a incerca o noua provocare: agent de vanzari. Un domeniu total diferit si pe care nu l-am mai incercat. Dar imi doresc sa incerc.
Fiind pictor si cum am intrat in marea parte a timpului in contact cu tablourile mai mult decat cu oamenii, imi va fi teama. Tablourile imi sunt familiare, dar oamenii nu.
Voi incepe sa-mi fac scenarii, inainte de a pune mana pe o carte de telefoane, sa incep sa sun si sa trec la actiune. Inainte de a-mi face un contact, ma voi gandi: “Si ce-o sa fac cand o sa-mi raspunda la telefon? Daca ma balbai si nu mai stiu ce sa zic? Daca va vedea ca sunt stangaci? Si daca va vrea sa ne intalnim ce voi face? Voi vinde ceva? Nu cred. Pe vremurile astea nu cred ca va cumpara nimeni nimic, mai ales de la mine. Ba chiar si vad cum omul imi tranteste telefonul sau usa in nas. Mai bine imi vad de tablourile mele.”
Poate ca realitatea era alta. Poate ca pictorul nostru ar fi ales aceasta ocupatie mai mult decat pictura.
Evident ca la inceput, a avut parte de usi inchise, la fel cum la inceputul carierei sale de pictor, a facut niste mazgalituri pana sa inceapa sa creeze adevarate opera de arta. A stiut ca daca vrea ceva, trebuie sa persevereze si dupa fiecare usa inchisa, a invatat sa-si modeleze tehnicile de comunicare asemeni cum a invatat sa nu mai depaseasca limitele portretului uman. Si a devenit un vanzator profesionist.
Realitatea este alta…este cea in care credem noi
Sau cea in care cred altii…
Poate crezi ca daca ai gandi asa, ai dat in visare si nu mai distingi realitatea. “Realitatea este alta” iti vor spune multi pe drumul spre visul tau.
Dar tu stii care este realitatea? Realitatea este ce credem noi. Daca unii cred ca viata e facuta ca sa traiesti de azi pe maine, sa te lupti cu criza, cu facturi, sa intretii o masina si o familie, pentru ei asta va reprezenta realitatea.
Cand te vor vedea pe tine ca vii cu o poveste de genul “ Am fost pictor, dar acum vreau sa incerc ceva nou si cu totul diferit. Nu ma las usor, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu voi primi ce-mi doresc”, nu vor crede in tine.
“Esti un visitor. Oamenii care au ajuns acolo unde vrei tu sa ajungi au avut sprijin, noroc, bani, pile. Tu nu ai nimic din toate acestea. Realitatea este alta..”
Si tu ce faci? Ramai la realitatea ta sau crezi ca…realitatea este alta?
Care este realitatea ta?
Articol scris de Iuliana Iacob
Eu raman si actionez in realitatea mea, conform cu visele mele.
De obicei astia care nu au realizat mai nimic in viata si care duc o viata foarte limitata incearca sa taie visele altora.
In filmul “The Pursuit of Happyness” – “In cautarea fericirii” (2006)
(pe care il recomand tuturor) este un citat remarcabil: „”Nu da voie nimanui sa-ti spuna ca nu poti sa faci ceva … Daca ai un vis, trebuie sa-l protejezi …Cand oamenii nu pot face ei insisi ceva, au sa-ti spuna ca nici tu nu poti … Daca vrei ceva, lupta si obtine. Punct””