Cand vorbiti in public, e ca si cum ati fi pe o corabie ale carei panze sunt ideile voastre iar emotiile sunt rafalele de vant care, in functie de directie, ajuta corabia sa inainteze sau, dimpotriva, o impiedica sa ajunga la destinatie. Ca pe o corabile, conteaza cum orientezi panzele ca sa poti profita de vant. Astfel, daca vei sti sa te folosesti de gandurile tale pentru a canaliza emotiile in sensul pe care il doresti, discursul tau va fi convingator.
Daca, in schimb, vei scapa emotiile de sub control, te vei trezi cu ditamai furtuna care iti va arunca vasul de colo colo, pana cand te vei lovi de stanci ori vei pati cine stie ce alta grozavie. Nu fugiti, insa, de emotii. Fara ele, discursul va fi fad, ca o corabie pe o mare linistita, incapabila sa inainteze, nu veti fi convingatori si nu va veti bucura de succesul pe care il meritati. Lasati, deci, emotiile sa razbata si nu uitati ca, atunci cand ele par sa devina mai puternice decat v-ati dori, aveti la indemna ancora. O puteti arunca oricand pentru a va agata de un reper solid, pana cand veti reusi sa controlati emotiile, domolind furtuna.
Pentru vorbitor, ancora poate fi privirea incurajatoare a cuiva din public dar si o amuleta,un obiect norocos, oricare,poate fi o amintire placuta sau chipul cuiva drag care v-a transmis ca are incredere in voi, poate fi o recompensa pe care v-ati promis-o inainte de discurs si care va asteapta imediat dupa, poate fi gandul ca nu e nicio tragedie daca va veti face de ras (au patit-o mari vorbitori inainte voastra si n-au renuntat) sau, dimpotriva, imaginea publicului la final aplaudand fara rezerve discursul vostru. Exact ca o ancora, care se agata de orice intalneste solid in cale, nu ezitati sa va agatati de orice v-ar putea ajuta sa stapaniti emotiile, sa le controlati in folosul vostru. Practic , e vorba de a vedea jumatatea plina a paharului si nu buza sparta a acestuia, adoptand o atitudine pozitiva in locul uneia pesimiste, demoralizatoare. Asadar, daca simtiti ca incepe “furtuna”, folositi ancora… dar aveti grija in acelasi timp sa nu ramaneti in loc prea mult… cand ati reusit sa asezati panzele cum trebuie, nu intarziati niciun moment sa ridicati ancora si sa plecati la drum! In fata voastra se gaseste o calatorie plina de peripetii si safisactii, pe parcrsul careia veti invata lucrurui noi despre ceilalti si despre voi insiva. Nu-mi ramane decat sa va doresc: Vant din pupa, vorbitorilor! si sa astept cuminte, pe mal, impresiile voastre de calatorie.
Articol scris de Claudius Dociu
Ce ne ramane noua, celorlati, este sa suplinim prin exercitiu ceea ce minoritatea asta enervanta de vorbitori „innascuti” are de la mama natura. Chiar si in cazul lor, insa, un discurs va suna mai bine a 100-a oara decat prima, pentru ca la fiecare prezentare ai ocazia sa testezi speech-ul, sa primesti feed-back si sa-l ajustezi. Iar tot slefuindu-l, va deveni la un moment dat aproape perfect, semn ca discursul tau si, odata cu el, tu insuti, v-ati maturizat.