Practica nu ne omoara

“Exista un mic procent, 1 la suta, poate, dintre vorbitori, care se nasc cu darul asta, care sunt in stare fara niciun efort sa tina lumea cu sufletul la gura, sa-si amuze publicul, sa vorbeasca despre orice transformand banalul in extraordinar… Pe astia ii urasc si eu! :) )” – Darren LaCroix, castigator in 2001 al Campionatului Mondial de Public SpeakingCe ne ramane noua, celorlati, este sa suplinim prin exercitiu ceea ce minoritatea asta enervanta de vorbitori “innascuti” are de la mama natura. Chiar si in cazul lor, insa, un discurs va suna mai bine a 100-a oara decat prima, pentru ca la fiecare prezentare ai ocazia sa testezi speech-ul, sa primesti feed-back si sa-l ajustezi. Iar tot slefuindu-l, va deveni la un moment dat aproape perfect, semn ca discursul tau si, odata cu el, tu insuti, v-ati maturizat.

Articol scris de Claudius Dociu

PinterestShare

Practica, temelia succesului!

„Succesul este un joc — cu cît joci de mai multe ori, cu atît cîştigi de mai multe ori. Şi cu  cît cîştigi de mai multe ori, cu atît vei juca mai bine.” Citatul de mai sus demonstreaza inca o data de ce e nevoie de practica… in orice ai face, dar mai ales in ceea ce priveste vorbitul in public! Practica iti da incredere, dar iti da si ocazia sa iti slefuiesti discursul, precum si sa experimentezi diferite situatii astfel incat la un moment dat aproape nimic nou nu mai poate interveni pentru a te surprinde!

 

Practicand ai ocazia sa inveti la randul tau de la public si tot practicand vorbitul in public vei acumula experiente reusite care iti vor da puterea si prilejul sa evoluezi si sa devii un vorbitor de succes. Cu cat vei vorbi mai des in public, cu atat vei acumula mai multa experienta! Si cu cat vei acumula mai multa experienta, cu atat vei vorbi mai bine! Aminteste-ti de cel care se ruga in fiecare saptamana sa castige la Loto, dar nu juca niciodata… unele lucruri sunt obligatorii, chiar daca nu si suficiente pentru a avea succes. Iar in cazul public speakingului, practica face parte din aceasta categorie.

 

Articol scris de Claudius Dociu

PinterestShare