Despre scenariile care ne guverneaza viata…

           Imi place orice ocazie  de a celebra ceva: ma bucur de mici sarbatori precum Martisorul, venirea primaverii, Ziua Femeii.
           Simt cateodata ca trebuie sa investesc mai multa energie, cu fiecare an ce trece, insa alteori aceste zile vin si cu o alta insemnatate. Luna martie a acestui an se anunta cu mari provocari pentru mine ca femeie, iar ideea organizarii unui seminar prin care sa celebram faptul ca suntem femei si sa profitam de ocazie pentru a afla cate ceva despre noi si despre povestea noastra de viata a prins contur inainte sa se astearna toamna.
            Acum, ca simt miros de primavara abia astept sa vorbim despre noi – femeile. Si avem o ocazie tocmai buna: workshopulScenariile de viata ale femeilor” de pe 2 Martie.
            Ceea ce am scris mai jos reprezinta credinte tipice unui scenariu de viata general al femeilor. Poate prea general, poate reprezentativ doar pentru o categorie de femei – insa aici este o mica parte a intalnirii de pe 2 Martie, unde vom prezenta tipologii de scenarii mai punctuale, unde vom dezbate ce ne apartine noua ca femei, ce reponsabilitati avem si pe care le imprumutam de la sexul opus, cum sa fim multumite si implinite si cum ne putem rescrie povestea de viata.
            In mod clasic, se presupune ca un barbat “trebuie sa fie” rational, productiv si munctior, dar nu se presupune ca trebuie sa fie emotional, conectat la propriile sentimente sau iubitor. Pe de alta parte, o femeie nu se presupune ca trebuie sa gandeasca rational, sa fie echilibrata ori puternica. In schimb ea ar trebui sa-l intregeasca pe barbatul cu care este in relatie printr-un surplus de sentimente si emotii, care lui ii lipsesc, iar el – barbatul are grija de afaceri in locul ei. Acestea, bineinteles, sunt extreme ale rolurilor barbatilor si femeilor. Evident nu toata lumea se incadreaza in aceste tipare, insa, in general, oamenii tind sa se defineasca pe sine in termenii pe care societatea ii promoveaza ca apartinand femeilor sau barbatilor.
            Una dintre cele mai nefaste consecinte ale acestui tipar invatat despre rolurile barbatilor sau femeilor, este lipsa pe care acestea o induc oamenilor care le limiteaza potentialul lor de a deveni persoane intregi. Aceasta lipsa se refera la mitul arhicunoscut al jumatatilor pereche. Iar ceea ce se intampla cel mai adesea este sentimentul de vid, sau de a fi incomplet pe care-l resimte cineva atunci cand nu are partener de viata. Aceasta credinta a intregirii persoanei doar prin intermediul sufletului pereche ne face sa cautam implinirea in persoana de sex opus, si in plus fata de lipsa pe care o resimt, acesti oameni se considera mai putin adecvati pentru ca nu au o relatie.
            Femeile sunt programate pentru a fi jumatatea complementara a barbatului. Mai precis, barbatii sunt jumatati incomplete pe care, se presupune, ca femeile trebuie sa le intregeasca ori sa le completeze – si nu vice versa. Femeile sunt invatate sa fie adaptabile. De asemenea sunt incurajate sa fie bune ingrijitoare. Este meseria lor sa cresca copii, sa aiba grija de alti oameni (in special de barbatul “lor”) si sa fie ocrotitoare. Nu sunt incurajate ori sustinute sa aiba un Adult puternic (starea Eului care se ocupa de gandirea logica, rationala). Este acceptabil ca o femeie sa nu se priceapa la mecanica, ori matematica pentru ca nu “trebuie” sa gandeasca logic si rational. De fapt, pentru ca ea sa indeplineasca rolul de asistent sau “prietena” a barbatului si pentru a promova voluntariatul si munca casnica gratuita, este important pentru femei ca ele sa nu-si dezvolte Adultul. La fel de necesar, in acest context este sa aiba internalizata o voce critica, care s-o readuca pe drum atunci cand se abate.
            Scenariul de viata al femeilor din punct de vedere al societatii a fost indelung considerat si conceput ca fiind lipsit de putere. Acest lucru inseamna ca femeile au fost invatate cum sa nu gandeasca, sa nu aiba putere, sa fie irationale, sa aiba dificultati in a-si asuma responsabilitatea pentru decizii si actiuni. Daca urmam firul acestui scenariu obisnuit, vom descoperi ca suntem in cautarea altora, in special barbati, pentru a ne salva si nu avem incredere in noi sau in alte femei pentru a rezolva anumite probleme.
            Pe de alta parte, la modul general, este in regula ca femeile sa aiba o intuitie foarte bine dezvoltata si sa cunoasca bine oamenii pentru a stii cand si cum sa-i ingrijeasca. Veti recunoaste aici pe acele femei care pot sa aiba grija si sa indeplineasca dorintele altora, fara ca macar acestia sa le solicite (rolul tipic al femeii Salvator).
Daca ne gandim la ce-i lipseste femeii din cadrul scenariului sau, putem observa cu usurinta lipsa permisiunii de a avea  un Copil Liber Interior, pentru ca daca l-ar avea atunci ar face exact ce si-ar dori.
            Scenariul de viata general al femeilor intruneste oarecum imaginea media despre “femeia frumoasa”: trebuie sa arate bine exterior, nu neaparat sa se simta bine pe dinauntru. “Femeia ideala” sau papusa Barbie are brate subtiri si lungi, unghii lungi care fac degetele ineficiente de folosit, un mijloc subtirel, abdomenul plat, picioare lungi si tonifiate – care nu sunt neaparat puternice, dar arata bine si au tocuri care impiedica ca femeile sa fie cu picioarele pe pamant.
            Si pentru ca nu ma pot abtine sa nu va dezvalui cateva scenarii tipice femeilor iata cateva despre care vom discuta sambata:  Mama Closca – sau femeia din spatele familiei,  Femeia din spatele barbatului, Frumusetea intruchipata, Femeia grasa, Vrajitoarea, Regina Albinelor, Profesoara,  Saraca de mine, Femeia puternica.
            Credeti-ma ne vom amuza copios si in acelasi timp vom afla despre noi o serie de lucruri interesante.
            Va asteptam!
Articol scris de Alina Comendant
PinterestShare